Orașul nu mai curge greu, ca o momeală ce prinde toate zilele, pe rând. Palatele sună fragil, a sticlă goală sub ochii tăi. Vezi vara atârnând de prin grădini, ciorchini de marionete cu capetele-n jos, inerte, ca și moarte. Dar din adâncuri de păduri-schelete, răsare o voință: parcă peste noapte, stăpânul peste-armate, al mării căpitan,…
Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul, ca timpul să-mi fie sfinţit. Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi nici mic nu-s destul să pot fi în faţa ta ca un lucru-nţelept, tăinuit. Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei drum să duc voinţa mea; vreau în tăcute vremi, şovăitoare oarecum,…
Tu, întuneric din care mă trag decât flacăra îmi eşti mai drag cu care lumea se mărgineşte şi străluceşte printr-un cerc oarecare dar nici o fiinţă n-o ştie peste aceste hotare. Însă întunericul ţine totul de la sine chipuri şi flăcări, vieţuitoarele, pe mine totul pe apucate om, stihii şi fapte Ba poate o…
Cum să-mi împiedec sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aş aduna lângă ceva pierdut în întunerec, într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând, ce nu se-ndepărtează când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind. Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine, ne împreună totuşi aşa…
Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă. Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă. Să fie pline porunceşte celor din urmă roade; mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două, îndeamnă-le să se-mplinească şi înrouă dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade. Cine acum nu are casă, nu-şi…
Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face, atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte. Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă, aceste noroase cuvinte, sunt: Trimis afară de simţurile tale, du-te până la marginea dorului tău; dă-Mi vestmânt. În dosul lucrurilor să creşti ca un foc, ca umbrele lor, întinse, să…
Cine plânge undeva în lume, fără rost plânge în lume, mă plânge pe mine. Cine râde undeva în noapte, fără rost râde în noapte, râde de mine. Cine merge undeva în lume, fără rost merge prin lume, merge spre mine. Cine moare undeva în lume, fără rost moare în lume, se uită la mine. (Rainer…
You, you only, exist. We pass away, till at last, our passing is so immense that you arise: beautiful moment, in all your suddenness, arising in love, or enchanted in the contraction of work. To you I belong, however time may wear me away. From you to you I go commanded. In between the garland…
Singurătatea ca o ploaie-mi pare. Din mări ea suie către înserare; şi din câmpii pierdute-n depărtare suie la cer, statornicu-i lăcaş. Şi-abia din cer se lasă pe oraş. Şi plouă-n ora vag crepusculară, când toate străzile spre zori se-ndreaptă, când trupuri ce nimica nu aflară, dezamăgit şi trist se trag deoparte; când oameni care se…
Acuma sunt, dintr-o dată, des-părțit. Începe o noua învățare, întrebări noi? Sau pot să spun acum, cum totul e la voi? – M-aș speria. Casa? Nicicând prea bine nu am înțeles-o. Odăile? Ah, multe existau acolo. Ar trebui copii morți să mai fie, cu care să mă joc. Însă, -s mereu unii ce mor. Întâi…