Acuma sunt, dintr-o dată, des-părțit.
Începe
o noua învățare, întrebări noi?
Sau pot să spun acum,
cum totul e la voi? – M-aș speria.
Casa? Nicicând prea bine nu am înțeles-o.
Odăile? Ah, multe existau acolo.
Ar trebui copii morți să mai fie,
cu care să mă joc. Însă, -s mereu
unii ce mor. Întâi zăceau, la fel și eu,
în cameră, și nu se însănătoșeau.
Sănătos… Cum sună-aici. Mai are sens?
Acolo, unde sunt,
nu este, cred, nimeni bolnav.
De la durerea mea de gât e deja mult –
Aici oricare-i ca o băutură rece.
Încă, pe cei care ne beau, nu i-am văzut.
(Rainer Maria Rilke, Requiem – La moartea unui băiat, fragment)