Văzduhul seminţe mişca
În ceasul acela pe-a muntelui coamă – unde-adăstarăm sub brazi, nimiciţi de arzândul albastru din clara preziua de toamnă – Tu adormiseşi pătrunsă de soare mie alături, în şură de cetini. În şuier venind din adâncuri arar ca un val de răcoare. În valea lăsată în urmă se stinse, de mult şi ultimul zvon. O…
