“Atunci îşi încrucişă braţele pe piept şi începu să asculte glasurile limpezi ale sclavilor din fabrică intonând rugăciunea de la orele şase, iar pe fereastră văzu diamantul lui Venus de pe cer care pierea pentru totdeauna, zăpezile eterne, tinerele plante agăţătoare ale căror clopoţei galbeni nu-i va mai vedea înflorind în sâmbăta următoare din casa…
Ori de câte ori, ajunşi în pragul bătrâneţii, îşi aminteau de acest episod, nici lui, nici ei nu le venea să creadă că, de‑a lungul unei jumătăţi de veac de viaţă în comun, aceea fusese cea mai serioasă dispută a lor şi singura care trezise în amândoi dorinţa de a renunţa la tot, pentru a…
Golden Horn, Bosphorus, Istanbul, november 2014 Aureliano concepu formula prin care aveau să se apere luni de zile împotriva pierderii memoriei. O descoperise din întâmplare. Expert în insomnie, deoarece el fusese printre primii atinşi de ea, deprinse la perfecţie meşteşugul aurăriei. Într-o zi, căutând mica nicovală care-i servea la laminatul metalelor, nu-şi mai aminti cum…
Manuela îi citi preţ de două ore. Fusese, până nu de mult, tânără; până când trupul ei începu să dea semne de îmbătrânire. Fuma pipă ca marinarii, se parfuma cu colonie de verbenă, cum obişnuiau militarii, se îmbrăca în haine bărbăteşti şi se vântura printre soldaţi, dar glasul ei stins era şi acum plăcut în…
În toţi anii, în luna martie, o mică şatră de ţigani zdrenţăroşi îşi întindeau cortul în apropierea satului şi în larma fluierelor şi tamburinelor făcea cunoscute noile invenţii. Începură prin a aduce magnetul. Un ţigan voinic, cu barbă stufoasă şi cu mâini de vrăbioi, care răspundea la numele Melchiade, făcuse în public o demonstraţie grandioasă…
În casă plutea iubirea. Aureliano o exprimă în poeme fără început şi fără sfârşit. Le scria pe pergamente aspre pe care i le dăruia Melchiade, pe pereţii băii, pe pielea braţelor sale, şi pretutindeni apărea, transfigurată, Remedios; Remedios în atmosfera somnoroasă a celor două ceasuri de după amiază, Remedios în respiraţia blândă a trandafirilor, Remedios…
Colonelul Aureliano Buendia a organizat treizeci şi două de răscoale armate şi a fost tot de atâtea ori învins. De la şaptesprezece femei diferite a avut şaptesprezece băieţi care fură exterminaţi, unul după altul, într-o singură noapte, atunci când cel mai mare nu împlinise încă treizeci şi cinci de ani. Scăpă din paisprezece atentate, din…
— Fie-ţi milă şi taci, o rugă el. Fernanda, dimpotrivă, ridică tonul. “N-am nici un motiv să tac, îi zise ea. Cine nu vrea să mă asculte, n-are decât să plece.” Aureliano Segundo îşi pierdu a¬tunci stăpânirea de sine. Se ridică fără grabă, ca şi cum nu se gândea la altceva decât să-şi dezmorţească mădu¬larele,…
Când Ursula îi descoperi absenţa, îl căută pretutindeni prin sat. Pe locul de unde ţiganii îşi strânseseră tabăra nu mai rămăsese decât o dâră de gunoi amestecată cu cenuşa încă fumegândă a vetrelor stinse. Cineva care umbla pe acolo, scormonind în căutarea unor mărgele, îi mărturisi Ursulei că-l văzuse pe fiul ei în noaptea trecută,…
— Vreau să fiu singur cu tine, zicea el. Într-o bună zi voi povesti totul lumii întregi şi vom isprăvi cu ascunzişurile. Ea nu încercă să-l liniştească. — Ar fi bine, îi răspunse. Odată singuri, vom lăsa lampa aprinsă pentru a ne putea vedea mai bine, şi voi putea striga tot ce doresc fără ca…