Noi suntem calfe, maiştri, ucenici
Noi suntem calfe, maiştri, ucenici şi te clădim, tu boltă avântată. Câteodată, un străin pe-aici prin cugete trecând ca un sclipici tremurător, nou meştesug ne-arată. Urcăm înaltul schelei legănate cu umerii încovoiaţi sub fiare, până ce frunţile ni-s sărutate de-un ceas senin, parcă le-ar şti pe toate; e solul tău, ca vântul dinspre mare. Atunci…