Oricine-ai fi | Whoever you are
Oricine-ai fi, în faptul înserării, lasă-ţi odaia-n care totul ştii; casa ta-i ultima în faţa depărtării, oricine-ai fi. Cu ochii-ţi obosiţi, care cu greu, de pragul cel tocit se mai desfac, încet de tot înalţi pe cerul tău, zvelt, singuratic, negrul tău copac. Şi lumea ai creat, şi ea e mare: şi ca o vorbă…
