Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala din artere!
Opreşte ritmul tobei pe galere
Şi pune-un fulg în palma izbăvirii!
Clăteşte rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl de taină mirii,
Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere!
Topeşte seva câmpului în nalbe,
Ca să aprindă aromite seri
Şi-ndoaie crengi de temătoare jalbe
Vestind uimirea-n aţipite veri!
Iar îngerul cu şapte aripi albe
Va coborî, înveşnicind tăceri.
(Adrian Munteanu, „Îngerul cu șapte aripi”)
You must be logged in to post a comment.