Ce este lumea, care-i este rostul
Şi cine-s eu, cel ce-i străbat distanţa,
Drumeţului predându-i ordonanţa
De-ai măsura tăriile şi costul?
Ce sens mai are gestul şi uzanţa
Şi unde-mi am sălaşele şi postul
Cu care-a fost să-mi anulez anostul
Susur vetust ce şi-a compus romanţa?
Fără tăria celui ce mă ceartă,
Când din mocirlă nu mă mai ridic,
Fără blândeţea ce-n înalt mă poartă,
Când de la tot ce am mai bun abdic,
Fără iubirea Lui care mă iartă,
Nu pot afla, însingurat, nimic.
(Adrian Munteanu – „Ce este lumea”. 2006 – sonet nepublicat în volum)
You must be logged in to post a comment.