Sulina, Delta Dunării. Oct. 2012.
Scriu aripi albe tot ce nu se spune,
Brăzdează cerul prevestind furtuna
Se încovoaie spre-ndoieli întruna,
Să le aşeze-n carne-nţelepciune.
N-a mai pulsat înfricoşat nici una
Clipind spre zorii spaimelor imune.
Se logodesc talazuri în lagune
Şi hula-n larguri nu le-a frânt cununa.
Plesnet de val în ceas flămând cuprinde
Tăcute gânduri ce-ntomnat se-aştern,
Iar spuma orei tandru îşi întinde
Târzie umbră cu-n oftat matern.
În pieptul blând de pasăre se-aprinde
Înrourarea timpului etern.
(Adrian Munteanu, „Scriu aripi albe”. Din vol. „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)