Vecernia zăpezii

  Cerbul stelat coboară către poale, Învins de foamea neagră ce-l pătrunde. Amurguri reci stau gata să inunde Stafii de nori cu burţi de-apururi goale. Pe coarne neaua mieilor se-ascunde, În preajmă ţipă mânzul în ocoale. Tăcute case-nalţă rotocoale De fum năuc, suit în triste unde. Şoapte răzleţe-n tainele livezii Roiesc într-una, ca-n bezmetic stup…