Letea, Delta Dunării, octombrie 2012

Aştept primirea-n taina casei tale,
La poarta care-nchisă îmi rămâne.
Ai pus străjeri, venirea să-mi amâne.
În grele-armuri mărşăluiesc pe dale.

Mărunte slugi se fac pe timp stăpâne
Şi-n ceas străin, înlănţuit în zale,
Alungă trilul mierlelor din cale
Şi-nfig tristeţi în năluciri păgâne.

Doar eu şi ceaţa gâtuind suflarea
Hălăduim prin gând rămas ascuns.
Se sting lumini la geamul tău. Iertarea

Cu mirul ei pe frunte nu m-a uns.
Dar tot mai stau şi-ţi mai veghez intrarea,
Chiar de mă simt de îndoieli străpuns.

(Adrian Munteanu – „Veghez intrarea”. Vol. „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)