Cerşim la poarta gândului
Cerşim la poarta gândului şi-a vieţii, Ne facem coif, însăilând ciulinii, Cădem răpuşi când se desfoaie crinii Ademenind, cu iz dulceag, drumeţii. Jur împrejur, oştirile luminii Se-neacă-n vălul plumburiu al ceţii. O candelă mi-a tămâiat pereţii, Dar sufletul mi l-au târât asinii. Îi spun adio norului din slavă Şi mă-nvelesc în nobil patrafir. Mă-ntreb de-i…