la Psalmul 1
Prea fericit e-acel ce nu se duce
La sfatul celor care frâng visarea,
Ci îşi găseşte placul şi-alinarea
În Legea Fiului suit pe cruce.
El e ca pomul străjuind urcarea
Şi dăruind din roade-n veri năuce,
Dar chipul calp, râvnind ca să apuce
Rămâne pleavă-n vânt surpându-şi zarea
El nu-şi ridică fruntea, sumbră faptă,
La judecata robilor smeriţi,
Nu-şi caută temeiul, nu aşteaptă
Mâna scăpând pe cei nefericiţi.
Doar Domnul stăpâneşte calea dreaptă,
Iertând pe buni, mustrând pe osândiţi.