The garden of souls | Grădina cu suflete (XXVIII)
Când am plecat din lumea asta vie Spre malul cu durere şi lumină, Cei ce-au rămas în casa mea la cină Striveau tăcuţi fărâma de vecie. Mă întorceam ades cu tolba plină, Rosteam spre toţi cuvinte ce îmbie, Ceream un colţ de pâine aurie Şi-un strop de apă dulce şi senină. Cu ei am stat…