(Cimitirul Bellu, București / Bellu Cemetary, Bucharest)
Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Purtând în mâini a cerurilor cheie.
Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.
Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.
A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.
(Adrian Munteanu – „A căzut un înger pe alee”. Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)