Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptura e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatră.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
(Lucian Blaga – Boala
Gândirea, decembrie 1931)