Nu-l mişcă ştiutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.
Prin ceaţă cînd lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.
Ciulindu-şi urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.
Şi-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.
(Lucian Blaga – „Cerbul cu stea în frunte”)