Ard molcom lumânarile
de ceară în sfeșnice.
un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiște
s-ațâță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
varsându-și puzderia
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
(Lucian Blaga)