girls-haridwar-gange

4 februarie 2015

Haridwar sau Hardwar este unul din cele 7 locuri sfinte (Sapta Puri) ale hindușilor și se află pe malurile Gangelui, la intrarea acestuia în Câmpiile Indo-gangetice, în zona de nord-est a Indiei. Aici, ca și la Ujjain, Nashik și Prayag, binecuvântarea zeilor a venit atunci când Amrit, elixirul nemuririi, a picurat pe pământ din urciorul cărat de pasărea celestă Garuda.

Numele orașului rezonează plăcut pentru adoratorii celor doi zei supremi ai hinduismului: în sanscrită, dwara înseamnă poartă, Hara înseamnă „stăpânul Shiva” iar Hari, „stăpânul Vishnu”. Deci, aici găsim o poartă către Vihsnu și Shiva. Așa încât la Har(i)dwar se reunesc milioane de pelerini de-a lungul unui an. Shiva-iții pleacă spre muntele Kailash, aflat la nord, în Transhimalaya, rezidența lui Shiva și a soaței sale Parvati. Muntele acesta e fermecat: cei patru versanți sunt de aur, de cristal, de rubin de lapislazuli. Vishnu-iții pleacă tot din Haridwar la Badrinath, înspre izvoarele Gangelui, unde se află unul din cele mai mari temple închinate lui Vishnu din întreaga Indie.

Haridwarului îi revine, la fiecare 12 ani, găzduirea Kumbha Mela, „pelerinajul credinței”, una din ocaziile cele mai bune de a obține Moksha, un soi de „mântuire”: în sens eshatologic, Moksha înseamnă eliberarea din samsara, ciclul morților și al reîncarnărilor. În sens epistemologic, este idealul libertății, autorealizării și cunoașterii de sine. De Kumbha Mela, milioane de pelerini și adoratori se adună pe malurile Gangelui pentru băile rituale de spălare a păcatelor. Aceasta este cea mai mare adunare pașnică din lume: în 2013, la Prayag se estimează că la Kumbha Mela au participat 100 de milioane de oameni.

În vremuri imemoriale, Vishnu și-a lăsat amprenta piciorului chiar aici, la Haridwar, în zona numită Har Ki Pauri („pașii Stăpânului”), pe o piatră aflată chiar în punctul în care Gangele face un cot mare; locul este centrul atenției pelerinilor care se strâng cu zecile de mii în fiecare seară pe malurile amenajate cu temple, altare și trepte care duc la apele mereu agitate ale râului.

Pe când ei își fac băile rituale, preoții săvârșesc Ganga Aarti, slujbă de adorație în care lumina din candele de camfor sau ghee (unt din lapte de vacă purificat) este oferită zeităților și lăsată să curgă în avalul Gangelui. Invocații sunt interpretate în cor de pelerini, iar preoții duc în mâini cupele cu flăcări, dând semnalul gongurilor din puzderia de temple dimprejur. Oamenii coboară la râu cu candele din pământ, umplute cu ghee și presărate cu flori și le dau drumul pe Ganga, în semn de speranță și bune doriri.

ACEASTĂ IMAGINE NU ÎMI APARȚINE

ACEASTĂ IMAGINE NU ÎMI APARȚINE

ganga-aarti-haridwar

Unii din ei vin aici și cu cenușa celor morți din familiile lor, în speranța de a-i salva prin milostenia zeilor, în amintirea regelui legendar Bhagiratha, cel care a adus râul Gange din ceruri, după anii de peninență pe care i-a făcut pentru salvarea celor 60.000 de înaintași ai săi din blestemul lui Kapila.

***

Pentru occidentalii tehno-latri, ido-latria hindusă este un spectacol fascinant la care te cuplezi după ce ai întrerupt pipăirea compulsivă (cvasiritualică și ea) a telefoanelor mobile pentru a da atenție uriașelor adunări de pe malul apei sacre. E aproape seară. Bătaia gongului urmează un ritm halucinant, în pas cu incantațiile preoților. Cine poate, fotografiază; cine nu, stă cu gura căscată la explozia de fervoare religioasă.

De-a lungul țărmului sunt înșirate zeci de tabere de corturi ale căror rezidenți trăiesc într-o mizerie înfricoșătoare. Un copil a coborât pe mal și caută, cu o bucată de sticlă așezată pe apă în chip de lentilă, lucruri de valoare pierdute prin apele râului. A plouat; fluviul e furios, repede și murdar.

gange-hardwar

Cât noi ne mirăm de ingeniozitatea celui mic și-l fotografiem, un pelerin atrage atenția, cu blândețe, unuia dintre noi că a atins apa sacră cu pantofii. Scrie pe noi necredincioși de la o poștă și, evident, nu ni se poate permite să spurcăm râul: călcăm, iată, pe urma piciorului sacru al Stăpânului. Din fericire, toți cei 15 membri ai grupului nostru sunt dotați cu bun simț religios: acolo unde nu există practică a credinței, este cel puțin botezul, iar prezența în spațio-timpul indian unde ne aflăm de aproape 2 săptămâni ne-a conectat la fenomenologia mistică de aici, fie ea și atât de diferită de cea creștină. Atât de serios impregnat cu zeamă de zeu este totul, încât nu ne îngăduie să gândim măcar a lua peste picior „primitivii” indieni care trăiesc într-o sărăcie lucie dar strâng, unii dintre ei toată viața, suma necesară unui pelerinaj din cine știe ce colț al Indiei către izvoarele Gangelui.

Mă suprind gândind la cuvintele proorocului David: Că toţi dumnezeii neamurilor sunt draci (Psalmi 95,5). Pentru creștini, Vishnu, Shiva, Kali, Ganeesha și celelalte 300.000 de zeitați a căror socoteală nu o mai știe nimeni sunt avatare ale acelorași demoni, veniți să îi piardă pe oamenii care li se închină, nesocotind porunca Dumnezeului celui viu.

ganeesha-haridwar

Din toate locurile pe care le-am vizitat în India, aici m-am simțit cel mai puțin confortabil din punct de vedere sufletesc, deși mărturisesc că fantasticul spectacol mi-a răpit ochii. Însă rugăciunea spusă înainte de plecare pentru a cere protecția lui Hristos contra acestor instanțe „pitorești” ale lui Michiduță mi-a ajutat. În prima seară, câțiva dintre colegi s-au întors șocați: nimeriseră într-o procesiune hindu în care preoții se jucau cu flăcările și însemnau pe frunte anumiți oameni care apoi porneau desculți pe o limbă de jăratec de câțiva metri. Imediat m-am dus cu gândul la părintele Paisie, care prin rugăciune a neutralizat incantațiile demonice ale unui brahman. Eu nu sunt vreun Paisie; auzind relatarea, i-am mulțumit Sfintei Fecioare că n-am fost acolo.

Restul serii trece din fericire în liniște, cu noi reveniți la obiceiurile evropenești: după ce facem rost cu greu de niște beri la preț de bodegă pariziană, mergem în camere să le bem. Aici consumul de alcool și carne este cam prohibit și oricum e bine să nu fii văzut cum duci în ispită pe frații hinduși. Vorbim de ale noastre, ne gândim la casă căci sejurul se apropie de final. Adormim cu aste gânduri, dar după câteva ore suntem iar conectați la arterele vieții religioase din Haridwar: puțin înainte de zori izbucnește un sunet obsedant, ca de tigaie scăpată pe scări, repetat la nesfârșit: a început o nouă zi la templu…

hindu-gange