Fragmente de jurnal (indian)
Girls from Andaman. Port Blair, South Andaman, Andaman& Nicobar Islands, India, 26 January 2015
Am revenit acasă, după 15 zile în India.
Am fost în Sud și în Nord, pe continent și în insule; am străbătut 15.000 de km cu avionul, cu trenul, autobuzul și ricșa și am văzut 3 civilizații diferite în 3 locuri la fel de diferite: în aglomerația sufocantă din Delhi, unde se îngrămădesc atâția oameni câți trăiesc în toată România; în serenitatea insulelor din Sud-Est, departe, lângă coasta Birmaniei; și pe malurile Gangelui, în Nord, nu departe de Nepal. Am transpirat abundent în clima tropicală din Andaman și-am făcut frigul la Haridwar. Am locuit în hoteluri ieftine cu nume penibile și în bungalow-uri și am mâncat laolaltă cu localnicii; am băut ceai cu lapte împreună cu ei, în diminețile pline de smog din Delhi, am vorbit și i-am fotografiat – atâtea chipuri și atâtea expresii câte abia poți reține într-o sută de vieți. Ne-am ascuns că să putem bea o bere, procurată cu greu, în timp ce pe lângă noi treceau procesiunile hinduse, iar fetele din grupul nostru au făcut baie îmbrăcate, în mările tropicelor, la fel ca localnicele de care am primit lecții de modestie și bun gust.
Oricui se face subiect cuvintelor „sărăcie”, „smerenie” și „mi se cuvine”, crede că este nedreptățit în România îi ofer povești și imagini de acolo de unde 400 de milioane de oameni trăiesc cu mai puțin de 1 dolar pe zi și unde o minoritate infimă băltește într-un lux obscen – dovadă că atunci când vine vorba de patimi și slăbiciuni, oamenii sunt aceiași peste tot.
Nu știu cum au trecut aceste zile; știu doar că m-am întors și că e sâmbătă; dar ce-am făcut luni sau joi, nu vă pot spune. Totul e încă tulbure în minte, totul capătă încă formă iar senzațiile, departe de a se stinge, se rafinează.
O călătorie magică, pe care o recomand oricui. Preferabil în grup, căci așa bucuriile se multiplică și necazurile se împart, iar la întoarcere puteți visa laolaltă, cu ochii deschiși, în lumina aspră a neoanelor din avion, la o poveste despre prietenie și despre spectacolul lumii, fiecare așa cum îl vede și trăiește.
Cât despre revederea cu ai mei, cred că nu mai este nevoie să vă spun nimic…