„Îmi amintesc un bărbat care mă arunca în sus, pe când eram foarte mică.
Este înalt până la cer şi mă aruncă atât de sus încât simt că parcă zbor. Râdem amândoi, râdem atât de mult încât eu de-abia mai pot respira şi, în cele din urmă, râd atât de tare încât fac pe mine, însă asta-l face pe el să râdă şi mai zgomotos. Nu mi-a fost niciodată frică atunci când mă arunca el. Ştiam că era întotdeauna acolo ca să mă prindă.
Îşi dădu părul pe spate.
Apoi, într-o bună zi, n-a mai fost.
Bărbaţii vin şi pleacă. Mint, sau mor, sau te părăsesc.”
(George R.R. Martin, Festinul ciorilor)