“A te trezi de dimineaţă înseamnă a fi redat propriei tale vieţi. A te trezi – şi bănuiesc că avem mereu de ales între a o face sau a nu o face – înseamnă a fi redat din nou lumii şi dintre toate lumile posibile tocmai acestei lumi, acestui pământ ce musteşte de trupurile celor adormiţi, aşa cum visurile noastre mustesc de nălucile petrecute în somn, acestui pământ care pluteşte în Univers, jucăria noastră, mormântul nostru, piatra noastră preţioasă, nădejdea, disperarea şi bucuria inimii noastre.
Trezindu-ne în fiecare dimineaţă suntem cu toţii Adam în dimineaţa creaţiei, iar lumea toată aşteaptă să-i punem nume. Din multe frânturi, suntem chemaţi să ne adunăm spre a forma din nou un întreg.”
(„The Alphabet of Grace”, Frederick Buechner, HarperCollins, 1970, trad. v/bojan)