Făcătorul de poze se deosebește de fotograf prin bucuria pe care o are față de complexitatea structurală a jucăriei sale. În opoziție cu fotograful și cu jucătorul de șah, el nu caută noi mutări, informație, improbabil, ci vrea, grație unei mereu mai perfecte automatizări, să simplifice tot mai mult funcțiile ei. Automatismul, lipsit de transparență pentru el, al aparatului de fotografiat îl îmbată. Cluburile de fotoamatori sunt locuri de îmbătare cu complexitatea structurală a aparatului, locuri, grote postindustriale de fumat opium.
Vilem Flusser – Pentru o filozofie a fotografiei, Ed. Idea, Col. Balkon, 2003