Era lume-n chipul celei scumpe-
dar deodată ea se revărsa:
lumea-afară-i, lumea necuprinsă-i.
Ori de ce nu am băut din chipul
drag și plin ce-l ridicam spre mine,
lume-nmiresmată lângă gura-mi?
Am băut, ah. Fără sat băut-am.
Dar și eu, prea plin de multă lume,
bând din ea, m-am revărsat afară.
(Rainer Maria Rilke)