Ochiul, de-a gratiilor perindare
sfârşit, nimic nu mai reţine-anume.
Căci mii de gratii sunt i se năzare
şi după mii de gratii nici o lume.
Lunecul-mers cu pas vânjos mlădiu,
rotinduse-ntr-un cerc mărunt, tenace,
pare-al puterii dans în jur de-un miez
unde, năucă,-o mare vrere zace.
Doar al pupilei văl, câteodată,
tăcut se dă de-o parte şi pătrunde,
prin liniştea din membre încordată,
în inimă un chip şi se ascunde.
(Rainer Maria Rilke – Pantera
Jardin des Plantes, Paris)
–
His gaze against the sweeping of the bars
has grown so weary, it can hold no more.
To him, there seem to be a thousand bars
and back behind those thousand bars no world.
The soft the supple step and sturdy pace,
that in the smallest of all circles turns,
moves like a dance of strength around a core
in which a mighty will is standing stunned.
Only at times the pupil’s curtain slides
up soundlessly — . An image enters then,
goes through the tensioned stillness of the limbs —
and in the heart ceases to be.
(Rainer Maria Rilke – The Panther
Jardin des Plantes, Paris
English translation by Stanley Appelbaum)