Noi toți cădem | Thus all doth fall
Cad frunzele, cad ca din depărtare, de parcă veștejesc grădini în ceruri, cu gesturi de negare cad, de-a rândul. Iar nopțile, cum cade greu pământul din toate stelele, într-o însingurare. Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini,…