„Am călătorit foarte mult. Oraşele treceau prin faţa mea ca nişte frunze moarte, frunze viu colorate, dar rupte de pe ramuri. Aş fi vrut să mă opresc, dar parcă mă urmărea ceva. Ceva care venea întotdeauna pe neaşteptate. Uneori era un cîntec cunoscut, alteori, doar un ciob de sticlă străvezie. Merg cîteodată noaptea singur, pe străzile unui oraş străin, cînd nu găsesc pe nimeni să-mi ţină de urît. Trec pe dinaintea vitrinelor luminate ale unei parfumerii. Vitrina este plină cu sticluţe transparente, irizate ca cioburile unui curcubeu sfărîmat.”
(Tennessee Williams, Menajeria de sticlă)
Foarte, foarte frumoasa imaginea!