În timpul ăsta scurt, când eu te strig, când tu mă strigi,
Și încă ne mai răsucim,
Atâta-ți spun, atâta zic,
Salut! Murim!
(NIchita Stănescu, Salut! Murim!)
În timpul ăsta scurt, când eu te strig, când tu mă strigi,
Și încă ne mai răsucim,
Atâta-ți spun, atâta zic,
Salut! Murim!
(NIchita Stănescu, Salut! Murim!)
Comments are closed.
si pentru ca tot faci fotografii in degradeuri de negru (daca pot spune asa) dar si pentru ca poezia lui nichita imi deschide apetitul de poezie, uite inca una (de bacovia):
carbonizate flori, noian de negru…
sicrie negre,arse, de metal,
vestminte funerare de mangal,
negru profund, noian de negru…
.
vibrau scantei de vis…noian de negru…
carbonizat, amorul fumega-
parfum de pene arse, si ploua…
negru, numai noian de negru.