Închisoarea Jilava a fost ultima escală înaintea veşniciei şi pentru un alt român marcant. Fondatorul şi liderul Mişcării Legionare, Corneliu Codreanu, a stat închis aici din aprilie până în noiembrie 1938. Arestat fiind, i se înscenează un proces pentru “ultragierea consilierului regal Iorga” şi, din ordinul lui Carol al II-lea, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, este dus în pădurea Tâncăbeşti unde, pe motiv că ar fi încercat să fugă, este asasinat, împreună cu 13 camarazi. Apoi este adus şi aruncat în groapa comună la aceeaşi închisoare Jilava, iar deasupra se toarnă beton şi acid.
Istoria “uită” să consemneze, vorbind despre Nicolae Iorga, că a cedat propriei sale vanităţi, acceptând cu ochii închişi să servească un rege dezertor, sperjur, afemeiat, corupt până-n măduva oaselor şi mai presus de toate trădător de ţară şi de neam. Iorga s-a făcut astfel unealtă, chiar fără voia sa, la uciderea unui om ale cărui erori personale și politice erau cu mult mai mărunte decât ale călăilor săi.
Cu mult înainte să ajungă pe culmile nihilismului şi ale refuzului de sine, Emil Cioran a făcut şi el parte din Mişcarea Legionară şi i-a dedicat Căpitanului un “portret” a cărui luminoasă expresivitate rămâne neştirbită de greţoasele deziceri ulterioare ale scriitorului: “Cu exceptia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii.”
Destul de “gelatinos” portret. Si cu o structura cu putere de anticipare … a viitoarelor ode… aduse altora ce au crezut ca stapanesc trecutul, viitorul si prezentul.