Cât de străin sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rămas –
Gând rău şi-ntunecat
Închide al dreptăţii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea…
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
– Grăbeşte, nu mai aştepta!
(George Bacovia)