Cât de străin sunt de ţara mea

Cât de străin sunt de ţara mea Şi nici un dor nu mi-a rămas – Gând rău şi-ntunecat Închide al dreptăţii glas. Va fi târziu în ziua-aceea… Şi bântuie în calea mea Tăceri de vremi, sinistra foame! Sau cântece ce plâng mereu: – Grăbeşte, nu mai aştepta! (George Bacovia)