Vecinul care-a murit

În celula de alături a murit alaltăieri unul. Era un vieţas ofticos. Tusea-i sunase mai neagră de cum e ceaunul, şi-o noapte-a vărsat sânge pe jos. Stă zugravit cu văpsele sărace – sfânt pe şindrilă – când lacătu’n zori a svâcnit. Amar, înlemnise obrazul în crâncena silă. Gardianul aşa l-a găsit. Au venit alţi doi…