Boala

Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptura e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatră. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. (Lucian Blaga…

Walk in my shoes

â Tango/milonga school. Moscow, Bolshoy Kamenny Most, september 2014   „Before you judge my life, my past or my character… Walk in my shoes, walk the path I have traveled, live my sorrow, my doubts, my fear, my pain and my laughter. Remember, everyone has a story. When you’ve lived my life then you can…

Drumul (The Road) XII

Se trezi în noapte, înaintă pe ţărm şi rămase acolo, învelit în pătură. Prea neagră s-o vadă. Gust de sare pe buze. Aşteptând. Aşteptând. Apoi bubuitul molcom prăvălindu-se pe ţărm. Şoapta lui clocotitoare spălând plaja şi retrăgându-se din nou. Se gândi că era posibil să mai existe vase ale morţii acolo, plutind în derivă, cu…

Drumul (The Road) XI

Știa că-şi făcea speranţe fără nici un temei. Spera să fie mai senin acolo, deşi, din câte ştia el, lumea se-ntuneca pe zi ce trecea. Odată găsise un exponometru într-un magazin foto, pe care se gândise că l-ar putea folosi ca să facă o medie a intensităţii luminii pe parcursul a câteva luni şi-l dusese…

Drumul (The Road) X

Traversară câmpul şi intrară în pădure, din partea opusă. Şinele veneau din interiorul ţării, pe un terasament înalt, şi traversau pădurea. Locomotiva era un diesel electric, urmată de opt vagoane din oţel, pentru călători. Îl luă pe băiat de mână. Hai să ne-aşezăm şi să privim, spuse el. Totul era acoperit de cenuşă. Coridoarele, pline…

Drumul (The Road) IX

Mergeau mai departe, slabi, murdari, ca nişte toxicomani vagabonzi. Încotoşmănaţi în pături din pricina frigului, cu răsuflarea aburindă, îşi târşâiau picioarele prin troienele negre, mătăsoase. Traversau întinsa câmpie de coastă, unde vânturile seculare îi biciuiau cu nori şuierători de cenuşă, obligându-i să-şi găsească adăpost oriunde puteau. În case, hambare, sub malul şanţului de lângă drum,…

Drumul (The Road) VIII

De la o vreme, când şi când, zăreau la marginea drumului mici movile de pietre. Erau simboluri în limba ţiganilor, semne de orientare uitate. Primele pe care le vedea de multă vreme, atât de răspândite în nord, marcând drumul dintre oraşele jefuite, devastate, mesaje fără speranţă pentru cei dragi, pierduţi şi morţi. La acea vreme,…

Drumul (The Road) VII

Fără listă de lucruri ce trebuie făcute. Ziua, providenţială în sine. Ora. Nu există pe urmă. Acum este pe urmă. Tot ce înseamnă graţie şi frumuseţe şi e apropiat inimii omului are aceeaşi obârşie: suferinţa. Naşterea lor din durere şi cenuşă. Iată, îi şopti el copilului adormit. Eu te am pe tine. Se gândea la…