Drumul (The Road) XII

Se trezi în noapte, înaintă pe ţărm şi rămase acolo, învelit în pătură. Prea neagră s-o vadă. Gust de sare pe buze. Aşteptând. Aşteptând. Apoi bubuitul molcom prăvălindu-se pe ţărm. Şoapta lui clocotitoare spălând plaja şi retrăgându-se din nou. Se gândi că era posibil să mai existe vase ale morţii acolo, plutind în derivă, cu…

Drumul (The Road) XI

Știa că-şi făcea speranţe fără nici un temei. Spera să fie mai senin acolo, deşi, din câte ştia el, lumea se-ntuneca pe zi ce trecea. Odată găsise un exponometru într-un magazin foto, pe care se gândise că l-ar putea folosi ca să facă o medie a intensităţii luminii pe parcursul a câteva luni şi-l dusese…

Drumul (The Road) X

Traversară câmpul şi intrară în pădure, din partea opusă. Şinele veneau din interiorul ţării, pe un terasament înalt, şi traversau pădurea. Locomotiva era un diesel electric, urmată de opt vagoane din oţel, pentru călători. Îl luă pe băiat de mână. Hai să ne-aşezăm şi să privim, spuse el. Totul era acoperit de cenuşă. Coridoarele, pline…

Drumul (The Road) IX

Mergeau mai departe, slabi, murdari, ca nişte toxicomani vagabonzi. Încotoşmănaţi în pături din pricina frigului, cu răsuflarea aburindă, îşi târşâiau picioarele prin troienele negre, mătăsoase. Traversau întinsa câmpie de coastă, unde vânturile seculare îi biciuiau cu nori şuierători de cenuşă, obligându-i să-şi găsească adăpost oriunde puteau. În case, hambare, sub malul şanţului de lângă drum,…

Drumul (The Road) VIII

De la o vreme, când şi când, zăreau la marginea drumului mici movile de pietre. Erau simboluri în limba ţiganilor, semne de orientare uitate. Primele pe care le vedea de multă vreme, atât de răspândite în nord, marcând drumul dintre oraşele jefuite, devastate, mesaje fără speranţă pentru cei dragi, pierduţi şi morţi. La acea vreme,…

Drumul (The Road) VII

Fără listă de lucruri ce trebuie făcute. Ziua, providenţială în sine. Ora. Nu există pe urmă. Acum este pe urmă. Tot ce înseamnă graţie şi frumuseţe şi e apropiat inimii omului are aceeaşi obârşie: suferinţa. Naşterea lor din durere şi cenuşă. Iată, îi şopti el copilului adormit. Eu te am pe tine. Se gândea la…

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă, Dumnezeule, dar ce era să fac? Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe…

Umblăm pe câmp fără popas

Umblăm pe câmp fără popas sub zodii prin târziul ceas. Hotare, veac, tărâm s-au şters. Mai suntem noi şi-un univers. Pierdem în noapte, rând pe rând, tot ce sub noi era pământ. Şi mergem iar în gând, la pas. Un cer deasupra ne-a rămas. Vreo stea când cade din ţării, fără să vrei, spre ea…