Paștile în închisoare

“De Paştele lui 1951, eram la închisoarea Aiud. Dimineaţa, când garda se schimba, încălcând toate regulamentele draconice ale închisorii, i-am spus gardianului (unul dintre cei mai cruzi): ‘Hristos a înviat!’. A ezitat câteva clipe, în care, ca într-o străfulgerare, am vazut perindându-se pe chipul lui inocenţa copilăriei când mama sau bunica te ducea de mână…

Vecinul care-a murit

În celula de alături a murit alaltăieri unul. Era un vieţas ofticos. Tusea-i sunase mai neagră de cum e ceaunul, şi-o noapte-a vărsat sânge pe jos. Stă zugravit cu văpsele sărace – sfânt pe şindrilă – când lacătu’n zori a svâcnit. Amar, înlemnise obrazul în crâncena silă. Gardianul aşa l-a găsit. Au venit alţi doi…