În cer, Bate ora de bronz şi de fier. Într-o stea Bătu ora de catifea. Ora de pâslă bate În turla din cetate. În ora de lână Se-aude vremea bătrână Şi se sfâşie Ora de hârtie. Lângă domnescul epitaf Bate glasul orei de praf. Aznoapte, soră, N-a mai bătut nici-o oră. (Tudor Arghezi, „Ceasul de-apoi”)
În moarte se respiră greu În schimb, e veşnică. Mereu Voi respira şi tot mai greu Această stare de ne-eu. (Marin Sorescu)
The heart asks pleasure first, And then, excuse from pain; And then, those little anodynes That deaden suffering, And then, to go to sleep; And then, if it should be The will of its Inquisitor, The liberty to die. (Emily Dickinson)
Now let the day Just slip away So the dark night May watch over you Nocturne (Secret Garden, “Nocturne”) SECRET GARDEN – Nocturne
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă Şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre ori şi ce poţi să vorbeşti cât vrei: despre soarta şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul…
Ca un păienjeniş, tăcerea se întinde prin unghere, Câteva raze mai clipesc stinghere, prin unghere, Şi iată, visul vine pe furiş, Şi intră în odaia mea tiptil, ca un copil. Pe la fereastră, Ca un bătrân cântând din flaut, Trece… vântul rece. Cu-atâtea vise-n traista lui albastră, Tăcere… ochii zilei s-au închis. În seara asta…
Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre, Unde se duc Mulţime de ani, Şi zgomotul zilei, Şi tăcerea nopţii… Unde toate sunt ştiute… Acolo, spun călătorii, Că numai rafale de foc Se denunţă Lugubru, metalic, Din minut în minut. Acolo, unde nu-i nimeni, Şi nu mai trebuie Nici un cuvânt. […] (George Bacovia, “Sic transit…”)
Ce trist amor Să vrai, Să stai, Cu cei ce mor. Si ce avânt Să treci, Pe veci, Într-un mormânt. Ce fără rost Trăind, Gândind, De n-ai fi fost. Si ce cuvânt… Mister, În cer, Si pe pământ. (George Bacovia, “Nihil”)
Ioan Bărbuş s-a născut în 1918, într-o familie greco-catolică din Maramureş, implicată în reușita Unirii. Ca o paranteză, de altfel, în Transilvania cel puţin, nu este de conceput ideea naţională românească fără contribuţia greco-catolicilor – lucru uitat azi, când putem asista la spectacolul trist şi, pe alocuri, grotesc al fricţiunilor mai mult ideologice decât duhovniceşti…
