Jilava (4): Un mort printre cei vii

“Cu exceptia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii.” (Emil Cioran despre Corneliu Codreanu) Închisoarea Jilava a fost ultima escală înaintea veşniciei şi pentru un alt mare român. Fondatorul şi liderul Mişcării Legionare, Corneliu Codreanu, a stat închis aici din aprilie până în noiembrie 1938. Arestat fiind, i se înscenează un…

Jilava (3): “Bandiţii mistici”

La Jilava, ca de altfel în toate puşcăriile comuniste, nu s-a supravieţuit decât prin credinţă. Acolo unde raţiunea nu oferea vreo speranţă celor închişi, limitele precare ale rezistenţei trupului şi minţii erau repede atinse. Supuşi unui regim de exterminare prin foame, frig, bătaie şi tortură zilnice, lipsă de asistenţă medicală şi mai presus de orice…

Jilava (2): Frig

Radu Gyr, “poetul închisorilor”, n-a trecut pe la Fortul 13 Jilava, unde am înregistrat această imagine. Însă în celula nr. 281 de la Aiud, un alt cumplit centru de exterminare care puncta cu negru harta “raiului comunist” după 23 august 1944, va fi aplicat şi el trucul cu paiele ca să rămână în viaţă. Radu…

Jilava (I): Un glas din mulţime

Încep publicarea unei scurte serii de fotografii realizate la Fortul 13 Jilava, în penultima zi a anului trecut, cu ceea ce se vrea mai degrabă o mărturie decât o fotografie. O inscripţie, care pare a avea câţiva ani buni, stă scrisă pe uşa interioară a celulei în care mareşalul Antonescu a fost închis în perioada…

Pentru toate rănile mele nedrepte, eu, Doamne, te iert

“De Paştele lui 1951, eram la închisoarea Aiud. Dimineaţa, când garda se schimba, încălcând toate regulamentele draconice ale închisorii, i-am spus gardianului (unul dintre cei mai cruzi): ‘Hristos a înviat!’. A ezitat câteva clipe, în care, ca într-o străfulgerare, am vazut perindându-se pe chipul lui inocenţa copilăriei când mama sau bunica te ducea de mână…

Cât de străin sunt de ţara mea

Cât de străin sunt de ţara mea Şi nici un dor nu mi-a rămas – Gând rău şi-ntunecat Închide al dreptăţii glas. Va fi târziu în ziua-aceea… Şi bântuie în calea mea Tăceri de vremi, sinistra foame! Sau cântece ce plâng mereu: – Grăbeşte, nu mai aştepta! (George Bacovia)