Puțin mai uman (1) | A bit more humane (1)
A photograph is a secret about a secret. The more it tells you the less you know. – Diane Arbus
Ultima casă din lume | The last house
Casa din marginea acestui sat mǎrunt e tot aşa de singurǎ ca ultima din lume. Drumul, care-n acest cǎtun doar drum e, se duce mai departe, încet, în noapte-afund. Satul mǎrunt e doar o trecere legând neştiutor, stingher, lungi douǎ depǎrtǎri, de-a lungul unor case un drum în loc de-o punte. Şi cei ce pleacǎ…
The wedding (4)
I never have taken a picture I’ve intended. They’re always better or worse. – Diane Arbus
Poetul | The Poet
Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoare Și aripa ta-n bătaie mă rănește. Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare? Cu nopțile? Cu ziua care crește? Iubită, casă, n-am ca să trăiesc, și nici un loc al meu, să stărui, iar lucrurile toate, cărora mă dărui, devin bogate și mă cheltuiesc. (Rainer Maria Rilke, Poetul) O hour of…
Cea care orbește | Going blind
La ceai, la fel cu ceilalţi, şedea. C-apucă altfel ceaşca, la-nceput, – puţin altfel ca alţii – mi-a părut. Şi brusc zâmbi. Aproape că durea. Când în sfârşit ei s-au sculat vorbind şi la-ntâmplare şi încet treceau prin multe încăperi (vorbeau, râdeau), eu am văzut-o. Celorlalţi urmând, Închisă-n ea ca cea ce va să-nceapă să…
The wedding (2)
I always thought of photography as a naughty thing to do – that was one of my favorite things about it, and when I first did it, I felt very perverse. – Diane Arbus