Era lume-n chipul celei scumpe- dar deodată ea se revărsa: lumea-afară-i, lumea necuprinsă-i. Ori de ce nu am băut din chipul drag și plin ce-l ridicam spre mine, lume-nmiresmată lângă gura-mi? Am băut, ah. Fără sat băut-am. Dar și eu, prea plin de multă lume, bând din ea, m-am revărsat afară. (Rainer Maria Rilke)
You alone can make my song take flight Help me make the music of the night
Rugăciunea din amurg Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei. Tot una-mi sunt acuma părtaşii şi duşmanii, Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii, Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei. Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg. Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost în ei avânturi şi-au…
“Moartea de martir de bunăvoie a Apostolilor e cea mai bună dovadă a Învierii şi cea mai elocventă dovadă istorică. Sînt două teme care se susţin: Învierea a dat credinţa puternică a Apostolilor, tocmai după ce credinţa lor scăzuse pînă la mîhnire, iar a doua, moartea Apostolilor pentru Numele lui Hristos confirmă Învierea. Ce a…
„Iisus a răspuns și le-a zis: Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica. Și au zis deci iudeii: În patruzeci și sase de ani s-a zidit templul acesta! Și Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său.”
Sunt prada unei boli ce nu ma lasa nici sa traiesc si nici sa mor. Cu-o sfanta aprindere, potrivnic-amoroasa, cu duhul Tau ma iau mereu la tranta. Te voi invinge? Bucuria unei izbanzi m-ar arunca in disperare: sunt ca un pin pe marginea lagunei cu radacina-n luturi mult prea rare. Ai sa ma birui? N-o…
Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
Vaier străvechi al mării, al mării vânt în noapte: nimănui vuind; cel ce veghează trebuie să vadă cum nu-i eşti gând pe gând: străveche tângă-a mării hăuind doar pentru stânci străvechi, cuprins nemărginit din depărtări smulgând… O, cum te simte: strună, smochinul fremătând sus, în lin de lună. (Rainer Maria Rilke, Cânt despre mare, Capri)
Cum să-mi împiedec sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aş aduna lângă ceva pierdut în întunerec, într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând, ce nu se-ndepărtează când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind. Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine, ne împreună totuşi aşa…
„Doamne, nu sunt vrednic Să intri sub acoperământul meu, Ci spune doar un cuvânt Și vindeca-se-va sufletul meu.” „O Lord, I am not worthy That Thou should’st come to me, But speak the words of comfort, My spirit healed shall be.”