O, lumea, dacă nu-i o amăgire, ne este un senin veşmânt. Că eşti cuvânt, că eşti pământ, nu te dezbraci de ea nicicând. O, lumea e albastră haină, în care ne cuprindem, strânşi în taină, ca vara sângelui să nu se piardă, ca vraja basmului mereu să ardă. (Lucian Blaga, „Vară de noiembrie”, 1962 –…
Vecine Dumnezeu, de uneori te tulbur, în nopţi lungi, cu-a mea bătaie – e că-ţi aud suflarea rareori şi ştiu că tu eşti singur în odaie. Şi când îţi trebuie ceva nu-i nimeni, când dibuieşti, nu îţi dă nimenea să bei: ascult mereu. Fă un mic semn de vrei. Sunt lângă tine. Doar un perete-ngust…
Aş vrea cuiva să-i cânt-încânt, cuiva să-i fiu lumină lângă somn. Aş vrea lin să te legăn şi să-ţi cânt, să te petrec din somnu-ţi şi în somn. Aş vrea în casă singurul să fiu răcoarea nopţii s-o îndure. Şi-aş vrea s-ascult năuntru şi-n afară în tine,-n lumea largă, în pădure. Se cheamă ornicele lung…
[Fujichrome Astia 100 – emulație digitală] Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă. Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă. Să fie pline porunceşte celor din urmă roade; mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două, îndeamnă-le să se-mplinească şi înrouă dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade.…
Cad frunzele, cad ca din depărtare, de parcă veștejesc grădini în ceruri, cu gesturi de negare cad, de-a rândul. Iar nopțile, cum cade greu pământul din toate stelele, într-o însingurare. Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini,…
Pay attention, anticipate, notice the endless movement, the changing shapes, the light and dark. I am meditative. I cannot make the scene in front of me conform to how i think it should be, only find the good in how it is. Much like life. I let go, breathe, press the button. Less important than…
Vacanţa de Crăciun se anunţa tristă pentru mine, ca pentru străini. Priveam cărţile în care trebuia să uit singurătatea, sau farmecul acestor sărbători de distracţii şi banchete. Va fi aceeaşi odaie ce se încălzeşte cu greu, unde vor trece şi aceste zile, la fel sau mai trist ca celelalte. Ceva, însă, îmi spune că poate…
Pic, pic, pic Nu-i vânt, nu tună Pic, pic, pic Ce ploaie bună. Pic, pic, pic, Ploaia vine, Vine pe furiș, Pe acoperiș. Printre rămurele Și pe floricele Da, o simt și eu, Pe năsucul meu. Pic, pic, pic Cine-i oare cine? Pic, pic, pic Iată ploaia vine Vine pe furiș Pe acoperiș, Printre rămurele…
„Am călătorit foarte mult. Oraşele treceau prin faţa mea ca nişte frunze moarte, frunze viu colorate, dar rupte de pe ramuri. Aş fi vrut să mă opresc, dar parcă mă urmărea ceva. Ceva care venea întotdeauna pe neaşteptate. Uneori era un cîntec cunoscut, alteori, doar un ciob de sticlă străvezie. Merg cîteodată noaptea singur, pe…
Scripture: Matthew 5:1-12, see 8