Bosphorus

I’d go down to the end of my street, to a garage that had a certain feeling about it, or a particular light; I’d take a picture of a friend who needed a head shot. That’s how I learned, instead of having school assignments and learning camera techniques. – Herb Ritts

Unplugged

You don’t need to see the whole person to produce a portrait that feels revealing, personal and intimate. Sometimes, a suggestion or a small detail may fuel the imagination, taking the picture away from being a simple description and making it more real and significant. Elliott Erwitt

The Cell

“It never seemed important to me that my photos be published. It’s important that I take them. There were periods where I didn’t have money, and I would imagine that someone would come to me and say: “Here is money, you can go do your photography, but you must not show it.” I would have…

Amintire 2

Unde ești astăzi nu știu. Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridica din brazi. Ochi atotințelegator era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene,…

Încheiere 2

Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apă. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile. Sunt undeva jos sau undeva sus. Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te: taina trăită unde s-a dus? Ți-a mai rămas în urechi vreun…

În marea trecere

Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dãruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți dobitoace în trecere își privesc fãrã de spaimã umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagã poveste. Nimic nu vrea sã fie altfel decât este. Numai sângele meu strigã prin pãduri dupã îndepãrtata-i copilãrie, ca un cerb bãtrân dupã ciuta…

Suprema ardere

Ard molcom lumânarile de ceară în sfeșnice. un tâlc s-alege sibilin prin umbrele veșnice. Pe vetre și în capiște s-ațâță jeraticul. S-aprinde ambra pentru zei, și mirtul, sălbaticul. Și arde untdelemnul în opaițul cu toartele, pentru vieți ce vor veni, dar și pentru moartele. Dacă lumina ar cânta varsându-și puzderia noi am vedea cum cântecul…

Paradis în destrămare

Portarul înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor serafimi cu păr nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză găleţile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhanghelii se plâng de greutatea aripelor. Trece…