Privelişte fără bufon

Bufonul regelui, de-o vreme, sub lacăt e ţinut, cu post. Curtenii n-au de ce se teme, Dar viaţa nu-şi mai află rost, Paharnicul răstoarnă cupa, Regina are insomnii, Armaşul trist cu toata trupa cultivă-n tunuri iasomii, Şi-n toată această dezolantă privelişte fără bufon, Bătrânul rege de paiantă dă morţii primul telefon.

Grădina cu suflete a baronului Bellu (XVII) – Cel ce te face liber

“Atunci îşi încrucişă braţele pe piept şi începu să asculte glasurile limpezi ale sclavilor din fabrică intonând rugăciunea de la orele şase, iar pe fereastră văzu diamantul lui Venus de pe cer care pierea pentru totdeauna, zăpezile eterne, tinerele plante agăţătoare ale căror clopoţei galbeni nu-i va mai vedea înflorind în sâmbăta următoare din casa…