la Psalmul 1

Prea fericit e-acel ce nu se duce
La sfatul celor care frâng visarea,
Ci îşi găseşte placul şi-alinarea
În Legea Fiului suit pe cruce.

El e ca pomul străjuind urcarea
Şi dăruind din roade-n veri năuce,
Dar chipul calp, râvnind ca să apuce
Rămâne pleavă-n vânt surpându-şi zarea

El nu-şi ridică fruntea, sumbră faptă,
La judecata robilor smeriţi,
Nu-şi caută temeiul, nu aşteaptă

Mâna scăpând pe cei nefericiţi.
Doar Domnul stăpâneşte calea dreaptă,
Iertând pe buni, mustrând pe osândiţi.

(Adrian Munteanu)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment