(Cimitirul Bellu, București / Bellu Cemetary, Bucharest)

Ieri a căzut un Înger pe alee.
Stea în balans, o dâră tremurată,
Veşmânt solar, privire ne-ntinată,
Purtând în mâini a cerurilor cheie.

Din sanctuarul profanat plecată
Arcada lui e-n praf, fără idee
Nespus de tristă, stinsă odisee
Curmată crud în frunza-ncătuşată.

Îl înveleşte toamna cu duiumul
De arătări din glodul diafan.
Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.

A adormit şi fluierul lui Pan.
Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,
Dar n-a ajuns să iasă la liman.

(Adrian Munteanu – „A căzut un înger pe alee”. Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment