Dacă întâi grăuntele nu moare,
Nici planta din pământ nu se iveşte.
Să smulg decis o hidră ce scânceşte
Şi rădăcina patimei ce doare,

Să frâng povara care-n umbră creşte,
Strânsoarea unei clipe trecătoare,
Iubirea de speranţă şi visare,
Desfrâul, răzbunarea ce loveşte,

Să risipesc stârnirile dorinţei
Şi mângâierea pe-un tăiş s-o pun,
Să curm suflarea grea a neputinţei,

Neliniștitul vuiet să-l supun,
Ca să apară flacăra Fiinţei,
Vigoarea mea, într-un răstimp nebun.

(2004 – nepublicat)

Adrian Munteanu – Sonetoterapie 26

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment