Erele, sferele

Nu-l mişcă ştiutele crînguri cu ciutele. Cărarea cu urmele, iezerul, umbrele nu-l cheamă. Copitele sfarmă ispitele. Prin ceaţă cînd lunecă zări el adulmecă, nu apropiatele, ci depărtatele. Ciulindu-şi urechile prinde străvechile rotiri, sus, de tulbure foc şi de murmure. Şi-aude, subt naltele, unele, altele: erele, sferele. (Lucian Blaga – „Cerbul cu stea în frunte”)