Noapte cu furtună

Ca un copil Domnul încet orbi de atâta plânset, prin vântul ca un scâncet dădea din mâini nepriceput: să afle în văzduh țărmul știut, al turnurilor înalt creștet. Rămas orfan, plânsul striga: “E așa adâncă lumea, că El, ce scorni sorii și vara, ce aburul din piscuri l-a fumat în toate gândurile scufundat nu-I mai…