bogdan_dezolare_sulina2012-2_01_resize

Sunt orb, voi cei de afară, e silnicie grea,
ceva fără sens, un blestem, e ceva
precum o zilnică povară.
Pe braţul femeii mi-aşez mâna grea,
pe griul cenuşiu e sură mâna mea
şi ea mă conduce prin golul de-afară.

Trecând, forfotind, vă imaginaţi
că altfel ca piatra pe piatră sunaţi,
dar vă amăgiţi: numai eu
trăiesc şi sufăr, fac zgomot mereu.
E-un ţipăt fără de sfârşit în mine
şi nu ştiu, din inimă sau pântec vine.

Recunoaşteţi al cântecelor son?
voi le cântaţi mereu pe alt ton.
Căldura luminii, în orice dimineaţă
pe uşa deschisă în casă o primiţi.
Şi aveţi un simţ, aşa, de la faţă la faţă,
de aceea vă îngăduiţi.

(Rainer Maria Rilke, Cântecul orbului)


I am blind, you out there – that is a curse,
against one’s will, a contradiction,
a heavy daily burden.
I lay my hand on the arm of my wife,
my grey hand upon her greyer grey,
as she guides me through empty spaces.

You move about and stir, and imagine
your sounds differing from stone to stone.
But you are mistaken: I alone
live and suffer and complain, for
in me is an endless crying,
and I do not know whether it is
my heart that cries or my bowels.

Do you recognize these songs? You never sang them,
not quite with this intonation.
For you every morning brings its new light
warm through your open windows.
And you have the feeling from face to face
that tempts you to be indulgent.

(Rainer Maria Rilke – The Song Of The Blindman)


Ich bin blind, ihr draußen, das ist ein Fluch,
ein Widerwillen, ein Widerspruch,
etwas täglich Schweres.
Ich leg meine Hand auf den Arm der Frau,
meine graue Hand auf ihr graues Grau,
und sie führt mich durch lauter Leeres.

Ihr rührt euch und rückt und bildet euch ein
anders zu klingen als Stein auf Stein,
aber ihr irrt euch: ich allein
lebe und leide und lärme.
In mir ist ein endloses Schrein
und ich weiß nicht, schreit mir mein
Herz oder meine Gedärme.

Erkennt ihr die Lieder? Ihr sanget sie nicht nicht
ganz in dieser Betonung.
Euch kommt jeden Morgen das neue Licht
warm in die offene Wohnung.
Und ihr habt ein Gefühl von Gesicht zu Gesicht
und das verleitet zur Schonung.

(Rainer Maria Rilke, Das Lied des Blinden
7.-12.6.1906, Paris)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment