Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoare
Și aripa ta-n bătaie mă rănește.
Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare?
Cu nopțile? Cu ziua care crește?

Iubită, casă, n-am ca să trăiesc,
și nici un loc al meu, să stărui,
iar lucrurile toate, cărora mă dărui,
devin bogate și mă cheltuiesc.

(Rainer Maria Rilke, Poetul)

O hour of my muse: why do you leave me,
Wounding me by the wingbeats of your flight?
Alone: what shall I use my mouth to utter?

How shall I pass my days? And how my nights?

I have no one to love. I have no home.
There is no center to sustain my life.
All things to which I give myself grow rich
and leave me spent, impoverished, alone.

(Rainer Maria Rilke, The Poet)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment