Ceas grav

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură, şi mor uimiţi de-o lume-mpovărată. Şi că se schimbă-n hâdă strâmbătură surâsul lor de gingaşă făptură, nu vede nime-n noaptea-nfricoşată. Ei merg pe uliţi, înjosiţi, bătrâni, de-absurde lucruri cărora slujesc, şi hainele pe ei se veştejesc şi-mbătrânesc frumoasele lor mâini. Mulţimea nu îi cruţă, îi apasă, deşi sunt…