drumul the road v

In that long ago somewhere very near this place he’d watched a falcon fall down the long blue wall of the mountain and break with the keel of its breastbone the midmost from a flight of cranes and take it to the river below all gangly and wrecked and trailing its loose and blowsy plumage in the still autumn air.

The grainy air. The taste of it never left your mouth. They stood in the rain like farm animals. Then they went on, holding the tarp over them in the dull drizzle. Their feet were wet and cold and their shoes were being ruined. On the hillsides old crops dead and flattened. The barren ridgeline trees raw and black in the rain. And the dreams so rich in color. How else would death call you?

Waking in the cold dawn it all turned to ash instantly. Like certain ancient frescoes entombed for centuries suddenly exposed to the day.

(Cormac McCarthy, The Road)

*

În acel trecut îndepărtat, undeva în apropierea acestui loc, urmărise un șoim prăvălindu-se în josul lungului perete albastru al muntelui, izbindu-se cu osul pieptului de cocorul din mijlocul unui șir de cocori și apoi ducând în gheare, spre râul de jos, pasărea deșirată, frântă, care-și târa penajul vâlvoi, zbârlit, prin văzduhul încremenit al toamnei.

Aerul zgrunțuros. Gustul lui îți stăruia în gură. Stăteau în ploaie ca niște animale de ogradă. Apoi își continuară drumul, ascunzându-se sub prelată de burniță depri­mantă. Picioarele le erau ude și reci, încălțările scâlciate. Pe pantele dealurilor, grâne de demult, neculese, culcate la pământ. Copacii înșiruiți pe culmi, desfrunziți, jupuiți, negri în ploaie. Iar visele, atât de bogate în culori! Cum altfel ți-ar da moartea ghes?

La trezire, în zorii înghețați, totul se preschimba instantaneu în cenușă. Asemenea unor fresce străvechi, îngropate secole de-a rândul și scoase brusc la lumină.

(Cormac McCarthy, Drumul, în românește de Irina Horea, București, Humanitas, 2009)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment